Cu ceva timp în urmă - chestie de câteva zile mai precis - am primit de la un fost coleg de liceu un text, categorisit extrem de inspirat sub titulatura: "Din ciclul emailuri care merită păstrate", care, sub forma unei povestioare, explica celor ce nu ştiau (inclusiv mie) etimologia cuvântului "Şmecher".
De ce am apreciat ca pozitivă categorisirea textului în suita mai sus amintită? Pentru că, în ciuda intoxicantelor concepţii inepte şi lipsite de orice fărâmă de valoare, pe Internet sunt lansate şi materiale inteligente, utile, adevărate, meritorii etc, etc din conţinutul cărora chiar poţi afla ceva ce te poate lumina la minte cu o fărâmă în plus la foamea de cunoaştere. Nu ştiu exact cine este autorul de drept, însă textul este publicat pe mai multe bloguri, dar la maniera aia, perfidă, prin care eşti lăsat să crezi că adminul blogului sau al site-ului şi-a stors creieraşii cu documentarea şi cu redactarea. Totuşi, prin intermediul uni link găsit pe pagina lui Liviu Mihaiu (cel ce l-a avut pe Nenea Iancu Caţavencu drept crez şi mentor moral) aş fi tentat să-i acord laurii de merit unui tip ce opinează şi administrează "Mihaiko's Blog", acolo unde este datat din 18 octombrie 2009 şi unde textul mai are câteva rânduleţe în plus, făcându-l de două ori mai lung.
Prin urmare, eu unul recunosc că în afara acestui preambul n-am contribuit cu nimic mai mult decât cu ilustraţia, care, cinstit să fiu, nici asta nu-mi aparţine. Şi dacă tot mă aflu într-un exces de sinceritate, mai trebuie să adaug şi faptul că, nedisimulat, mă cam oftică chestia că nici măcar "şmecheria" n-am inventat-o noi, dar, drept palidă consolare, am satisfacţia că s-a născut în România.
Era o vreme când saşii din Siebenburgen, cum i se mai spune Transilvaniei (adică regiunea celor şapte cetăţi: Braşov, Bistriţa, Sebeş, Sibiu, Sighişoara, Mediaş şi Cluj), treceau Carpaţii pentru schimburi comerciale şi ajungeau şi în zona Drăgăşanilor, de unde cumpărau vin. Ofereau la schimb articole de meşteşugărie, pe care saşii le produceau de o calitate recunoscută în toată Europa.
Oltenii din Drăgăşani au găsit repede o modalitate să-i păcălească pe negustorii saşi. Cu ospitalitatea caracteristică, ei îi invitau în case, le dădeau să mănânce, apoi le serveau vinul cel mai tare pe care-l aveau. Cum saşii nu erau obişnuiţi cu băutura (ei erau obişnuiţi cu munca), se “ameţeau” repede, iar când începeau negocierile pentru preţul produselor, erau aproape beţi şi nu mai reuşeau să vândă la preţ bun. Pe când cumpărau vinul, oltenii le dădeau să guste şi din ăla şi din ăla şi din ăla… şi imediat negustorii saşi se “pileau” la loc. Când încărcau vinul târguit, pe lângă faptul că era cumpărat la un preţ mult peste cel normal, vinul bun era înlocuit cu cel mai rău zaibăr şi tulburel.
Când au ajuns în “cele 7 cetăţi”, adică în Transilvania, Burgermeisterul (adică primarul) şi-a dat seama că negustorii saşi au fost păcăliţi: au vândut ieftin produse de calitate şi au cumpărat scump vin prost. I-a întrebat cum au decurs negocierile şi şi-a dat seama de strategia oltenilor: îi îmbătau pe saşi apoi negociau cum vroiau ei.
În anul următor au pornit din nou negustorii saşi spre podgoria Drăgăşani pentru a face schimb de produse şi pentru a aduce vin în Transilvania. Şi, la fel ca şi anul precedent, negustorii au fost ospătaţi şi au băut cot la cot cu oltenii, din vinul cel mai tare. Apoi, când abia se mai ţineau pe picioare, au început să negocieze şi să facă afaceri. Oltenii îşi frecau mâinile că iară i-au păcălit pe saşi. Pe când saşii îşi arătau produsele şi oltenii vinul, dintre negustorii transilvăneni s-a ridicat unul, căruia toţi îi făceau loc: “Das ist der Schmecker”, au spus ei, adică “cel care gustă”. Toţi îl respectau şi nici unul nu-i ieşea din vorbă. Dintre toţi el era singurul care nu a pus strop de băutură în gură. El a fixat preţul de vânzare a produselor meşteşugăreşti, el a gustat vinul şi a fixat preţul de cumpărare şi a vegheat ca vinul de calitate să fie încărcat în căruţe. Astfel saşii, numai după ce au adus cu ei un Der Schmecker, au putu face un comerţ cinstit cu oltenii.
Aceasta este originea adevărată a cuvântului “şmecher”, chiar dacă acum înseamnă altceva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.