Beţi-morţi, dar pe podium!

    Am abordat de nenumărate ori tema asta şi cred că voi mai scrie câţiva ani de aici înainte. Mă lasă nervii când aud că „România este o ţară frumoasă, dar păcat că este locuită!” Cine o fi fost tembelul care a născocit aşa ceva? Că-i frumoasă ţara, subscriu trup şi suflet, dar de unde şi până unde porcăria cum că poporul ar fi de căcat, de cea mai joasă speţă, o scursoare, un reziduu al speciei umane? Culmea ştiţi care este? Aici, în ţară, sunt promovate şi vehiculate astfel de tâmpenii, căci afară, părerile străinilor despre români sunt diametral opuse, chiar dacă, pe ici, pe colo, un portofel şi-a schimbat în două secunde proprietarul, că o prostituată s-a adaptat mai bine economiei de piaţă şi oferă servicii doi-într-una, că o maşină a parcurs 300 de kilometri în timp ce titularul de drept mai savura încă micul dejun alături de familie.

   Dacă ar fi să caut vinovaţii pentru o atare stare de fapt, îmi este teamă că voi dezamăgi cu răspunsul, care, invariabil, este acelaşi: Noi, românii, şi mass-media autohtonă, fără excepţii. Lipsa de reacţie a cetăţeanului faţă de informaţiile mincinoase, tendenţioase şi calomniatoare va lăsa mână liberă breslei jurnalistice să înfiereze o naţie întreagă, născocind subiecte, generalizând stări şi fapte sau promovând statistici intenţionat neadevărate.

   Spre exemplu, în ultimele zile, România a fost iarăşi plasată pe locuri fruntaşe în două clasamente...catastrofale, regăsindu-ne în primele 10 ţări din lume – fraţilooor, din LUME, auzi aici! – la consumul de vin pe cap de louitor şi pe primul loc în Europa la accidente rutiere soldate cu pierderi de vieţi omeneşti. În mod normal, alte ziare, alte televiziuni, alţi ziarişti şi inutilul C.N.A. (Consiliul Naţional al Audiovizualului) ar fi contracarat falsul informaţional, făcând publice adevăratele rezultate statistice, culese de la surse oficiale, autorizate şi credibile, date ce pot fi uşor de găsit chiar pe paginile web ale instituţiilor şi organizaţilor respective.

   Ştiu prea bine că nu strălucim la capitolul infrastructură rutieră, după cum nici cu disciplina participanţilor la trafic nu ne putem mândri, însă, de aici şi până la afirmaţia că suntem pe primul loc la carnagii pe şosele, să avem pardon, dar este o minciună ordinară. Nici măcar nu suntem pe podium, conform celor de la Word Health Organization, Road Traffic Injuries. Am putea accede pe prima poziţie a clasamentului doar dacă am elimina de pe harta Bătrânului Continent Rusia (27.991 decese), Ucraina (cu 5.094), Italia (3.650), Franţa (3.645), Germania (3.600), Polonia (3.291), apoi România (cu 2.040 de victime mortale) şi foarte aproape după noi Marea Britanie (1.754) şi Spania (1.484), asta în condiţiile în care Bulgaria, Grecia, Croaţia, Slovacia şi alte ţări prinse în graniţele europene nu au raportat decât numărul de accidente rutiere, fără alte menţiuni. Nu vi se pare că suntem cam departe de primul loc? Pentru cultura generală, merită de ştiut că la nivel mondial România este de găsit pe la poziţia 115, din 192 de ţări.

   Nu sufăr de scenarită, însă ceva mă face să cred că „eroarea” de mai sus este intenţionată, pentru a fi folosită ca argument în vederea adoptării noului „Cod rutier”, ireal de draconic şi absurd pe alocuri. Un alt „filing” îmi spune că acest Cod va fi lovitura la două capete, cum se spune în snooker,  iar tacul este în mâna politicului, aflat la masa puterii. Fiind anul luptei pentru prezidenţiale, Codul rutier va fi folosit pe post de Bau-Bau, iar cineva, un erou naţional în devenire, se va lupta din răsputeri, ori să-l învingă pe balaur, ori, măcar, să-l îmbuneze şi să fie mai blând cu poporul năpăstuit. În egală măsură, guvernanţii actuali sunt interesaţi şi de banii rezultaţi din amenzile de circulaţie, bani care, aţi ghicit, se vor duce exact în acea vistierie a Finanţelor, la grămadă cu accizele, taxele şi impozitele, şi care vor fi raportate la PIB, creşteri economice şi alte baliverne, însă niciodată în pensii şi salarii.

   Despre chestia cu băutul vinului ce să mai spun? Este de oţet. În conformitate cu statistica BKWine AB Magazine, din Suedia, dată publicităţii pe intervalul anilor 2000-2012, nici vorbă să fim în primele zece. Nici măcar în primele 20 nu ne regăsim cu băutul vinului. Ba, mai mult, rata consumului a nectarului viticol a scăzut în România cu peste 40%, fiind, într-adevăr, chiar pe primul loc în lume. Asta, da, abia aici o nimereau jurnaliştii lu’ peşte prăjit, numai că tănănăii au citit graficul cu ce-au avut şi ei mai inteligent, cu curu’.  Mie mi-a luat vreo 30 de minute să mă documentez şi doar câteva secunde să postez, prin Copy/Paste, din surse autorizate:

Top10 ţări consumatoare de vin -litri per cap de locuitor, per an

Luxembourg, 50.7 l/c

France, 47.7 l/c 

Portugal, 42.5 l/c 

Italy, 37.1 l/c 

Croatia, 34.4 l/c 

Slovenia, 33.1 l/c 

Denmark, 32.6 l/c 

Austria, 29.7 l/c 

Belgium, 27.8 l/c 

Greece, 25.6 l/c 

(Este posibil ca valoarea pentru Luxemburg să fie supraevaluată. Alcoolul este relativ ieftin în această ţară, iar cumpărătorii să fie cetăţeni din ţările vecine - traducere din sursă)

Următoarele 10 ţări, locurile 11 - 20, conform statisticii  OIV: 

Argentina, 24.4 l/c 

Germany,24.4 l/c 

Australia, 23.5 l/c 

Netherlands, 22.8 l/c 

Hungary, 21.1 l/c 

Sweden, 21.1 l/c 

Spain, 19.9 l/c 

UK, 19.9 l/c 

Ireland, 17.5 l/c 

Czech Republic,17.4 l/c

USA ocupă poziţia 23, cu 9.2 l/c.

   Iată şi tabelul cu România pe primul loc, dar primii din coada creşterii consumului la consumul de vin. Privit cu atenţie tabelul, unde suntem urmaţi de Spania, Italia, Argentina şi Franţa, ar putea fi explicat uşor şi plauzibil. Aceste ţări produc şi exportă masiv vin şi produse viticole, iar dacă ţara noastră a luat faţa granzilor, ehei, nenică, dăm de băut!