Complex de apartamente în București,
Strada Barbu Văcărescu
Nr 102,
creşte văzând cu ochii de la o zi la alta,
dar şi de la o şpagă la
alta.
Până nu demult, eram un locuitor privilegiat al Capitalei, cu
precădere spre amurg, când soarele părăsea scena într-un final demn de bis. Pentru
cei ce nu cunosc zona Barbu Văcărescu – Floreasca - Dorobanţi, să le explic
principalele repere din prima fotografie:
în stânga, două dintre cele patru blocuri turn ce străjuiau Patinoarul
Floreasca, devenit între timp discotecă şi apoi… „ceva”; în zona centrală, unde
soarele pare aşezat într-un jilţ pământean, sunt cele două construcţii gemene
de la intrarea principală la „Romexpo”; puţintel mai la dreapta fosta „Casa
Scânteii”, care după Revoluţia butaforică s-a transformat într-o glumă şi mai sinistră, „Piaţa
Presei Libere”; iar la capăt de dreapta, actualul „Heliade Tower”, adică ceea
ce a fost cândva „I.P.A” .
Cu aproximativ un an în urmă, lucrurile începeau să se
schimbe. Mai întâi am trecut prin calvarul fonic. Tot felul de scule, agregate,
utilaje şi ce-or mai fi fost p-acolo nu ne-au iertat nici ziua, dar nici
noaptea, de a stat cartierul treaz ca la alarmă. Încetul cu încetul, panorama
devenea din ce în ce mai îngustă înspre sus. Iniţial, s-a crezut că nu va fi o
clădire foarte înaltă, pentru că „PUZ”-ul nu ar fi permis aşa ceva într-o zonă
în care blocurile cu trei etaje erau suverane. În scurt timp aveam să realizăm
că afişele atârnate de gardul fostului garaj RATB erau tangenţiale cu
realitatea. Construcţia cu pricina, proiectată şi construită de o firmă
turcească, avea să ajungă pe extreme la nivelul nouă, iar tronsonul din mijloc
până la etajul şase. Sigur, plus câteva magazine pe la parter, care, în mod
sigur, vor fi la fel de rentabile precum toate cele câte s-au închis anterior.
Opa!, dar ce să vezi, taman când credeam cu toţii că treaba-i
gata şi balul spre final, s-a iţit, tam-nisam, o legăturică de fier beton, de
parcă încolţise ceapa în citale. Ce-o fi asta, căci, conform proiectului şi
machetei din sediul firmei „102 The Address” - tot în Barbu Văcărescu, chiar
lângă şantier – etajul nouă este „end game”. Nu a trecut săptămâna şi… opa! Încă
o legăturică de fier beton. Distanţa dintre cele două „legăturici” dădea de
înţeles mai degrabă că, din proiect, a fost omisă casa liftului. Dă-i râs, dă-i
caterincă, ha, ha şi hi, hi!
Astăzi, 14 noiembrie 2019, râsul s-a transformat în plâns,
pentru că a devenit cât se poate de clar că cineva de pe la Primăria Capitalei
şi de la Primăria sector 2 a pus botu’ la şpăgi serioase, d-alea grele de tot. Adică
la o investiţie de peste 50 milioane de euro a turcaleţilor, n-ar mai fi loc şi
de ceva guri flămânde şi avide la final de mandat pe la primării? Iată de ce, ceea
ce trebuia să fie terasa blocului va deveni, cât de curând, etajul 10. Este cât
se poate de clar că armăturile sunt prima fază pentru stâlpii de susţinere ai
unui nou planşeu, ai unui nou etaj şi cine ştie când, unde şi cum se vor opri
cu construcţia.
Primăriile sunt irefutabil compromise, dar, întreb ca prostu’,
o mai fi cineva, vreo autoritate, institut, serviciu sau ce Doamne, iartă-mă! care
să-i strângă de ouă şi să-i întrebe de sănătate? Mai salvează cineva ţara asta
din ghearele samsarilor?
Teoretic ar trebui ca ISC-ul să-şi facă datoria şi să se asigure că ceea ce a fost proiectat /avizat /autorizat este întocmai cu ce se va recepționa la sfârşitul lucrarii, dar la cum merg lucrurile pe la noi, sigur le pot închide şi lor gurile flămânde cu câteva fărame de spagă.
RăspundețiȘtergereCa părere personală, cred că mai întâi au închis guri flămânde, de le-a săturat, şi apoi, fără griji şi stress, şi-au văzut de treabă.
Ștergere