Caiboi

   Am aşteptat să văd cum şi dacă se lămureşte tot şmenul ăsta cu carnea de cal, găsit pe post de vacă în haleala britanică făcută de francezi. Nu că m-ar fi interesat în mod deosebit ce bagă la maţ scrobiţii de pe malul celălalt al Mânecii, ci pentru că, tam-nisam, etene şi pe noi, românii, buricu' gâlcevei.

  Ştiţi prea bine despre ce este vorba, aşa că nu mai are rost să pierdem timp şi spaţiu la pătrat. Lucrurile sunt cât se poate de simple şi evidente, numai că s-a găsit hoţu' cu prostu' să arunce măgăreaţa pe ciuca bătăilor când e de nasoale. Prin urmare, francezii - ştiţi voi care, ăia de ne-au ajutat şi cu NATO şi cu UE, pe toate părţile - fac două, trei sandvişuri pentru vecinii lor britanici, numai că sunt prinşi cu cioara vopsită, cum că ar fi înlocuit cărniţa de vacă cu cea cabalină. Cu alte cuvinte, caii la mestecat, boii pe etichetă, cu preţ cu tot. Cine-i de vină, cine-i de vină? Aşa cum dă bine într-o democraţie europeană, producătorul francez s-a dat lovit şi a aruncat vina pe cel care a adus materia primă, numai că nici ăla n-a fost tocmai vinovat, ci ăla care a dat cu satârul după vacă, dar a nimerit bietu' cal. Astfel s-a ajuns la noi, pe meleagurile mioritice, că tot aveam nişte cabaline vai de steaua lor, undeva pe la Letea!

   Mai întâi de toate trebuie puse în ordine câteva amănunte, ca să înţeleagă tot bizonu' despre ce este vorbirea. Firma care a vândut produsul finit, ambalat, este suedeză (nu-i dau numele, că nu sar cu banu' la băiatu'). O filială franceză a firmei respective producea "lasagna cu carne de vită" şi o comercializa ca atare. Ştiţi ce este lasagna? Sunt nişte paste, mari şi late, care aduc mai degrabă cu foile de plăcintă. Între aceste foi s-a pus o zăpăceală de carne cu tot felul de ingrediente. Carnea ce intra în compoziţie era cumpărată de undeva, n-are a face de unde. Vorbind de o firmă şi o marcă de-i dă cu cracii-n sus pe consumatori, îmi dă dreptul să cred că au fo doi, trei specialişti care să aleagă materia primă de cea mai bună calitate pentru un produs de un asemenea renume, nu? În atare situaţie şi scandal, păi, băi, fraţii lu' D'Artagnan, nu ştiţi care-i diferenţa între vacă şi cal? Să fim înţeleşi, carnea nu era importată, de oriunde ar fi fost, sub formă de tocătură, ci la carcasă. Hai să spunem că stai ca bou' cu hălcile de carne în mână şi n-ai habar care a nechezat cândva şi care făcea muu, dar nici când îţi vin ca la parada modei, la dezabie, să nu faci diferenţa? Halal, frate, halal!

   În plin scandal internaţional şi când România era pusă pe butuc - tocată mărunt, mărunt - apare şi viţelul Ponta, în calitate de prim-ministru, să-şi dea şi el cu presupusul în faţa camerelor de luat vederile şi minţile. Mi-a cam fost teamă, zău de nu. La cât minte ăsta, Ponta, speram într-o minune să ieşim basma curată din tărăşenia cu pricina. Noroc cu suedezii, care au dat-o pe şleau: "Pe carnea de cal folosită în fabricarea lasagna există ştampilă veterinară franceză, care certifică materia primă ca fiind carne de vită."

   Sunt curios dacă şi neamurile noastre proaste, francezii, vor proceda precum nemţii, după povestea cu castraveţii şi virusul ecoli, de au prăbuşit exporturile unor ţări, printre care şi România. Şi-au pus cenuşă în cap şi au sărit pe interval cu scuzele de rigoare şi despăgubirile financiare aferente. În ceea ce-i priveşte pe francezi, am curajul să bat un pariu: se vor uita la poarta nouă, precum boul în agenda telefonică!