Milionari de băşcălie

    S-a întâmplat luni, a doua zi de Paşti, când vremea frumoasă şi oraşul cu puls domol, ca de siestă, te îmbiau la o tură cu maşina pe bulevardele neverosimil de libere. Libere ca şi circulaţie, căci legea compensaţiei n-a dormit în post: ce nu este în mişcare va sta în parcare şi, astfel, traseul tău cu cap de linie se transforma într-un circuit fără oprire prin Bucureşti.

    O astfel de zi a fost prielnică şi pentru fiţoşii naţiei - sau mai ales pentru ei – care şi-au scos la plimbare bijuteriile pe patru roţi, precum chinologii patrupedele pe aleile parcurilor. Unii le-au turat ca la Silverstone – vorbesc de maşini, nu de câini – iar alţii au defilat emfatic şi sfidător, ca într-un car alegoric. În cea din urmă situaţie aveam să-l văd pe la Cimitirul Bellu catolic pe Ion Ţiriac, fostul tenisman cu mustaţa pe post de fileu şi actual buric al pământului.

   Nu cu cimitirul avea treabă, Doamne fereşte!, ci doar şofa un Rolls Royce Silver Cloud (de colecţie, fără discuţie), o bengoşenie impresionantă ca eleganţă şi preţ, dar şi cu un istoric pe măsură. Însă nu colecţia lui de maşini mă preocupă, căci, în fond, când este să te sufoce averea, dai banii pe toate năzbâtiile, ci mi-au reţinut atenţia două chestii, ambele jenante pentru el.

   În primul rând, vestimentaţia. Felul în care era îmbrăcat dădea ca şaua pe vacă într-o asemenea maşină. Ţinută sport, pe tentă deschisă şi cadrilată, plus o şapcă de culoarea untului, totul în contrast flagrant cu sobrietatea şi eleganţa pe care o reclama superba limuzină. Arăta precum un jucător de golf, care n-a mai apucat să meargă pe la vestiar să se schimbe. Bine că nu i-a trecut prin cap să se îmbrace în...vânător, dacă înţelegeţi unde bat!

   A doua fază ţine de prestaţia lui în trafic. Din motive ştiute numai de el, Ţiriac a vrut să întoarcă. Pentru cei ce nu cunosc zona, Şoseaua Olteniţei are două benzi pe sens, plus două linii de tramvai, dar pe prima bandă, de pe ambele sensuri, sunt parcate una lângă alta autoturisme cât vezi cu ochii. Rolls-ul are o caroserie de peste cinci metri lungime, cam cât o dubă pentru marfă. În atare condiţii, manevra de întoarcere nu i-a ieşit din prima. Nici din a doua. În acel moment, un gipan care-l  însoţea s-a pus de-a curmezişul, iar nişte gealaţi au lăsat geamurile şi au fluturat nişte bastoane reflectorizante pentru a opri circulaţia. Ţiriac continua exerciţiul cu manevrele trei şi patru, riscând la un moment dat să acroşeze un biet vehicul de duzină, plătit în rate.

   Evident, reacţia şoferilor opriţi cu de-a sila şi a pietonilor înţepeniţi cu sacoşele în mâini şi cu ochii bulbucaţi a nedumerire nu a fost tocmai cea aşteptată de „vedeta” ridicolului absolut. Caterincoşii l-au sfătuit să-şi cumpere Tico sau să-şi ia carnetul pe bune, fără şpagă. Mucaliţii l-au trimis, ca după Înviere, pe la toate cele necreştineşti şi fără cădelniţă.

 Acest Rolls Royce Silver Cloud nu este din colecţia lui Ţiriac. 

Fotografia este de pe net.

   Recunosc că şi mie mi-a scăpat ceva printre dinţi. Că s-a făcut de băşcălie, hmm!, îşi poate permite, că-i prea VIP. N-am înţeles însă şmecheria cu blocatul circulaţiei a celor din maşina ce-l seconda pe Ţiriac ăl bătrân şi care nu avea niciun înscris pe ea, cu atât mai puţin cel cu „Poliţia”. Bun, or fi fost de la vreo pază şi protecţie, să nu-i ciordească limuzina, dar dacă personajul este un tălâmb la volan, de ce nu-l duceţi, fraţilor, într-un poligon, sau la maşinuţe d-alea care se buşesc?