PSD = Proşti - Sabotori - Delicvenţi

Când a pomenit despre cei "Patru asasini", Dragnea o fi avut vreo premoniţie? 

Totuşi, de ce numai patru? S-o fi referit la care de...popi?

Fierea Firea vrea...Spitalul

Primăria spune că în martie 2020 ar urma să înceapă lucrările în zona Pipera, pe o suprafaţă construibilă de aproximativ 250.000 de mp, cam cât două treimi din Casa Poporului. Investiţia va fi de 400 de milioane de euro, bani de la bugetul local.

   Ţaţa Firea şi-a etalat din nou zâmbetul viperin pe sticlă, anunţând că va începe construcţia Spitalului Metropolitan din București. Contextul este brodat cu aţă albă, dar, desigur, coincidenţele au devenit ritualice în politica românească, iar noi, popor creştin prin excelenţă, credem în ele precum în sfintele moaşte: construcţia megaliticului centru de excelenţă medicală este readusă în actualitate taman când clepsidra la Primărie a coanei Firea screme ultimele firicele de nisip; de-a dreapta Firei în toată această poveste reapare Dr. Ablachim Turkes (director medical Administrația Spitalelor și Serviciilor Medicale București), personaj extrem de controversat (colcăie netu' cu informaţii) în mediul medical, Spitalul Gomoiu şi Spitalul Colentina (unde soţul doamnei Turkeş taie şi spânzură după cum vrea satârul lui) sunt de referinţă; costul (de vreo 400 milioane de euro, doar construcţia complexului) va fi suportat în integralitate de către Primăria Bucureşti, pentru că - o,  vai,  ce surpriză negativă! - nu s-a găsit nicio altă sursă de finanţare, nici de pe la Europa, nici de pe la privaţii autohtoni. Păi, dacă la Gomoiu costurile au concurat cu Niagara, pentru Metropolitan ridicaţi ochii către cer, spre Calea Lactee; a fost bătut în cuie şi amplasamentul Spitalului Metropolitan, în Pipera, acolo unde latifundiarul cu frică de Dumnezeu şi naş de căsătorie Pandele-Firea o sta ca prostu' cu mâna-n sân şi cu terenurile la dospire.
   Aş risca şi o altă întrebare, căci, în fond, ce ar mai conta încă o coincidenţă: pentru firma ce ar urma să construiască Metropolitanul nu s-a bătut palma pe la "Stanbul"?

 Macheta viitorului Spital Metropolitan Bucureşti

De la 9 pân’ la 10, după cum vrea muşchii lor

Complex de apartamente în București, 

Strada Barbu Văcărescu Nr 102, 

creşte văzând cu ochii de la o zi la alta, 

dar şi de la o şpagă la alta.

   Până nu demult, eram un locuitor privilegiat al Capitalei, cu precădere spre amurg, când soarele părăsea scena într-un final demn de bis. Pentru cei ce nu cunosc zona Barbu Văcărescu – Floreasca - Dorobanţi, să le explic principalele repere din prima fotografie:  în stânga, două dintre cele patru blocuri turn ce străjuiau Patinoarul Floreasca, devenit între timp discotecă şi apoi… „ceva”; în zona centrală, unde soarele pare aşezat într-un jilţ pământean, sunt cele două construcţii gemene de la intrarea principală la „Romexpo”; puţintel mai la dreapta fosta „Casa Scânteii”, care după Revoluţia butaforică  s-a transformat într-o glumă şi mai sinistră, „Piaţa Presei Libere”; iar la capăt de dreapta, actualul „Heliade Tower”, adică ceea ce a fost cândva „I.P.A” .

   Cu aproximativ un an în urmă, lucrurile începeau să se schimbe. Mai întâi am trecut prin calvarul fonic. Tot felul de scule, agregate, utilaje şi ce-or mai fi fost p-acolo nu ne-au iertat nici ziua, dar nici noaptea, de a stat cartierul treaz ca la alarmă. Încetul cu încetul, panorama devenea din ce în ce mai îngustă înspre sus. Iniţial, s-a crezut că nu va fi o clădire foarte înaltă, pentru că „PUZ”-ul nu ar fi permis aşa ceva într-o zonă în care blocurile cu trei etaje erau suverane. În scurt timp aveam să realizăm că afişele atârnate de gardul fostului garaj RATB erau tangenţiale cu realitatea. Construcţia cu pricina, proiectată şi construită de o firmă turcească, avea să ajungă pe extreme la nivelul nouă, iar tronsonul din mijloc până la etajul şase. Sigur, plus câteva magazine pe la parter, care, în mod sigur, vor fi la fel de rentabile precum toate cele câte s-au închis anterior.

   Opa!, dar ce să vezi, taman când credeam cu toţii că treaba-i gata şi balul spre final, s-a iţit, tam-nisam, o legăturică de fier beton, de parcă încolţise ceapa în citale. Ce-o fi asta, căci, conform proiectului şi machetei din sediul firmei „102 The Address” - tot în Barbu Văcărescu, chiar lângă şantier – etajul nouă este „end game”. Nu a trecut săptămâna şi… opa! Încă o legăturică de fier beton. Distanţa dintre cele două „legăturici” dădea de înţeles mai degrabă că, din proiect, a fost omisă casa liftului. Dă-i râs, dă-i caterincă, ha, ha şi hi, hi!

   Astăzi, 14 noiembrie 2019, râsul s-a transformat în plâns, pentru că a devenit cât se poate de clar că cineva de pe la Primăria Capitalei şi de la Primăria sector 2 a pus botu’ la şpăgi serioase, d-alea grele de tot. Adică la o investiţie de peste 50 milioane de euro a turcaleţilor, n-ar mai fi loc şi de ceva guri flămânde şi avide la final de mandat pe la primării? Iată de ce, ceea ce trebuia să fie terasa blocului va deveni, cât de curând, etajul 10. Este cât se poate de clar că armăturile sunt prima fază pentru stâlpii de susţinere ai unui nou planşeu, ai unui nou etaj şi cine ştie când, unde şi cum se vor opri cu construcţia.

   Primăriile sunt irefutabil compromise, dar, întreb ca prostu’, o mai fi cineva, vreo autoritate, institut, serviciu sau ce Doamne, iartă-mă! care să-i strângă de ouă şi să-i întrebe de sănătate? Mai salvează cineva ţara asta din ghearele samsarilor?

Fii rea, Firea!

   M-am procopsit în curtea firmei cu o căţea. Latră ca proasta în târg, oricând şi la oricine, de zici că este ditamai fiara. Fraierii i-au luat frica, dar dacă te faci spre ea bagă coada între picioare şi stă ascunsă ceva timp. Atunci este linişte. Sau când mănâncă.

    I-am spus „Firea”, nume rămas după ce am stârnit-o într-o zi la mârâială şi lătrat, spunându-i: Fii rea! 

PS: Orice asemănare cu persoane reale este pur întâmplătoare.

Parcul Circului şi măscăricii Statului

   Născut şi crescut pe partea „viloaselor”, cunosc istoria Parcului Circului de-a fir a păr de câteva decenii bune.  A fost punctul de referinţă al zonei Lacul Tei -  Barbu Văcărescu - Ştefan cel Mare, deşi, cu timpul, au dispărut din peisaj „accesoriile” ce-i completau personalitatea: Bdul Lacul Tei a fost sărăcit de scuarul floral de pe mijloc; troleibuzele 88 şi 98, ambele cu trecere prin centrul Capitalei, au fost scoase definitiv din traseu; trenul marfar de pe fosta linie a tramvaiului 9 a trecut şi el  în uitare; mahalaua s-a modernizat, iar ţigănimea şi-a luat zborul. Totuşi, poate că cea mai neghioabă intervenţie a minţii umane în ansamblul parcului s-a răsfrânt exact asupra…Circului, a cărui cupolă, cunoscută şi răscunoscută în ţară şi în lume a fi albastră, a devenit…argintie, culoare ce, practic, a transparentizat arhitectura clădirii într-un peisaj dominat, în prezent, de construcţii mult prea înalte.

   Chiar şi aşa, fostul Circ de Stat, revenit la titulatura Globus după Revoluţie, concepţia arhitecţilor Nicolae Porumbescu, Nicolae Pruncu, Constantin Rulea, captivează, mai ales cu acoperişul său asemănător unei umbrele deschise. Asta doar dacă mai ai un unghi de unde să-l priveşti în toată splendoarea sa, dat fiind faptul că din cele două alei majore una a fost retrocedată şi înţărcuită, iar cea principală, dinspre Şoseaua Ştefan cel Mare, a fost  împopoţonată cu panouri publicitare uriaşe ori cu alte auireli ce dau ca şaua pe vacă, în speţă fântâna arteziană, goală, jegoasă şi ciobită, precum un lighean în bătătură.

Cu ceva noroc şi ochi de şoim poate veţi deduce măcar unde este Circul.

Totuşi, în prim-plan, fântâna devenită pişoar tronează implacabil în peisaj.

 Probă de geniu la Primărie şi slalom forţat pentru pietoni 

pe trotuarul din Ştefan cel Mare. Taxiul este doar etalonul nesimţirii.

   Mai mult decât atât, de parcă mascarea Circului nu ar fi fost suficientă, creierii subdezvoltaţi ai edililor veniţi de la coada vacii, posibil nebune, s-au făcut de circotecă (să păstrez nota tematică) şi pe trotuarul din Ştefan cel Mare, unde, efectiv, au gâtuit circulaţia pietonală, chiar între două pasaje palid marcate pentru traversare.

   Ideile creţe n-au odihnă, iar bătaia de joc a debutat cu o nouă stagiune în Parcul Circului: monumentul executat din bronz „Prinţul Rainier al III-lea de Monaco”, un proiect despre care nu s-a ştiut nimic la nivelul plebeilor, dar numai al cărui soclu, din granit, are un diametru de şapte metri şi care, per total, ar avea un preţ de cost de circa 8,5 milioane de lei. Băi, eşti nebun?

   Şmecheria, cu iz de Oprescu, probabil că n-ar fi încins spiritul civic atât de tare încât să aducă lumea la proteste, chit că nimeni nu poate explica cam (cacofonie intenţionată) cu ce bucurii a procopsit România fostul monarh de Monaco. Revolta localnicilor s-a declanşat în momentul în care pe cea mai mare şi cea mai frumoasă pajişte a parcului a fost delimitat şi împrejmuit spaţiul alocat monumentului ce-l va omagia pe  creatorul Festivalului Internațional de Circ din Monte Carlo. Tot este bine că marţafoilor de la Primărie nu le-a dat prin cap să amplaseze ansamblul artistic taman pe locul minunatei magnolii, blazonul parcului. De ce nu s-or fi dus cu statuia lu’  peşte pe scuarul aleii centrale, pe locul unui ceas de toată jena, copia nefericită a celui de la Geneva, dar care înghite o gălăgie de bani pentru întreţinere, toaletare şi schimbat panseluţe,…nu se ştie!

   Şi încă ceva, măscăricilor! Dacă tot v-a lovit simţul estetic şi aţi dat în patima statuilor, nu s-a găsit vreo personalitate românească din istoria arenei româneşti care să-şi merite nemurirea într-un bloc de piatră, chiar acolo, lângă Cupolă? Mă gândesc la cel ce a pus prima cărămidă la temelia Circului în România, Theodor Sidoli, italianul stabilit trup şi suflet în ţara noastră cu mai bine de 150 de ani în urmă (1864), ori la Aurel Iozif, celebrul Iozefini, cel mai mare iluzionist al ţării şi fost director al Circului de Stat peste două decenii, instituţie în slujba căreia a lucrat încă de la înfiinţare.

   Pupaţi-i în cur pe alţii, că de-ai noştri s-a ales praful!

Protestele cetăţenilor afişate pe ţarcul de plasă ce delimitează şantierul.

 Cu surle şi trâmbiţe de la Primărie, Ranier al III-lea va fi proptit pe soclu.

Şapte metri va fi circumferinţa monumentului, amplasat pe cea mai frumoasă pajişte a parcului, între lac şi Cupolă.

 Parcul este bucuria copiilor în primul rând. 

Pentru "Ranier" este sacrificată lumea celor mici.