Sondaje...erectile

   Cu ceva timp în urmă, să fie doi ani de atunci, m-a dat buna credinţă de-a dura şi am răspuns cu amabilitate unui sondaj de opinie telefonic. Nu mai ţin minte tematica, căci, sincer să fiu, nici nu m-a interesat în mod deosebit, însă, dacă nu mă înşel, era o prospecţiune de piaţă. Aa, gata, mi-am amintit! Era o chestie referitoare la hrană şi la reţelele de fast-food, prilej cu care mi-am exprimat încă o dată vehemenţa împotriva acestor bombe cu efect imediat asupra sănătăţii umane. O aiureală, în care mi-am dat şi eu cu părerea!

   Ca un făcut, din acel moment, atentatele la "amabilitatea" mea s-au cam înteţit, astfel că nu trece trimestrul fără vreo două, trei telefoane în care te miri ce agenţie, institut, uniune sau gaşcă de investigaţii îmi solicită cel mult zece minute pentru nu ştiu ce chestionar. N-are a face că-i oră de masă, de somn sau...mă rog!...de altceva. Trebuie să fie unul care să-ţi f...bip!...ă ziua cu tot felul de tâmpenii. Am răbdat câte am răbdat, pentru că, mi-am zis eu, este şi asta o meserie şi că sunt acolo nişte angajaţi care, vai de steaua lor!, se fac luntre şi punte pentru un bănuţ cinstit. Cinstit, cinstit până în momentul în care, după vreo două schimburi de replici, hopa!, a fost întrerupt sondajul pentru că, din varii motive, nu corespundeam...schemei. Ba eram prea bătrân, ba prea bărbat, ba prea însurat, ba cine ştie ce alt motiv. Prima dată...hmm!...aşa o fost. A doua oară...hmm!...aşa o fost, numai că, în mod ciudat, devenisem cu timpul un abonat al "respinşilor", deşi, să nu vă surprindă, temele propuse uneori chiar mă interesau. Nu după mult timp însă aveam să aflu pe la anumite televiziuni, cam aceleaşi două, cum că românii sunt în fruntea a cine ştie ce nenorocire sau se fac de toată bafta pe unde ar fi trebuit să fim şi noi mai acătării. În traducere mai neacademică, românii sunt de tot căcatu', fapt certificat graţie prin circa o mie şi ceva de respondenţi, în timp ce eroarea rezultatelor este, practic, nesemnificativă, undeva pe la fo 2 - 3 procentuţe, în sus sau în jos. Măi, mă laşi! Care...români? Cei pe care îi alegeţi voi în funcţie de "clientul" ce a comandat sondajul? Deci cam asta ar fi şmecheria cu românii nespălaţi, inculţi, beţivi, violatori şi tot felul de scursori? Aşa definiţi voi, mercenari sondatori, România în buletine de ştiri interne şi internaţionale? 

  

    Poate că nu aş fi scris niciodată despre aceste practici statistice dacă nu aş fi încercat starea de perplexitate după o "sondare"...tare, da' tare, nu glumă.Ţâârrrr, telefonul, ăla mobilu'. Răspund, iar în secunda doi începe turuiala:

- Alo, bună ziua!, Sunt pixulescu, de la institutul bla, bla, hâc, pâc... 

   N-am înţeles mare lucru. Avea viteză flăcăul, căci un "el" a fost de această dată. Îl rog să o ia de la capăt, dar mai uşurel, ca să pricep şi eu ceva. Viteza a rămas aceiaşi, dar a mai umblat pe la dicţie, astfel că din două-n două fraze am înţeles că

- ...suntem institutu'...facem sondaj...starea de sănătate a bărbaţilor...dacă vreţi să răspundeţi...iarăşi hâc, iarăşi pâc

- Domnule, dacă ţine de o statistică despre sănătate, medicină, ştiinţă, aiureli - nu mai ştiu exact ce i-am spus - sper să vă fiu de folos.

- Mulţumesc! Vă rog să-mi spuneţi vârsta...

   O spun, îmi urează "mulţi ani înainte!", îi mulţumesc şi îi întorc urările, după care continuă:

- Vă rog să-mi spuneţi care dintre medicamentele următoare le-aţi folosit în ultimele şase luni...

   Mă şi gândeam: "Dacă-i spun că am luat două aspirine şi un antinevralgic, în mod sigur îmi închide telefonul, căci nu sunt românul ăla, bolnav mort". Apuc să termin rugămintea de a rosti mai rar numele acelor medicamente, nu de alta, dar, după ce că am lacune crase în materie farmaceutică, poate îmi sună, totuşi, vreunul cunoscut. La primele cinci sau şase am răspuns fără echivoc cu "NU", pentru că nu mi-a fost dat să aud niciodată de ele, numai că:

-...Viagra...

   Acu', ce mai tura-vura, de Viagra au auzit până şi puţanii de la grădiniţă, darămite ditamai omu' şi cu ceva pretenţii de cultură generală. După încă un "NU" în dreptul răspunsului, îmi este dat să aud un alt nume de medicament, dacă-i pot spune aşa, despre care nu puteam spune că n-am auzit. În acel moment îl întreb pe operatorul în cauză:

- Prietene, iartă-mă că mă roade curiozitatea!, dar toate astea sunt pastile de...putut?

   Nu m-a mirat să aflu că, într-adevăr, mă "sonda" de erecţie, însă chestionarul nu avea nicio legătură cu "starea de sănătate masculină", ci, practic, era un studiu de piaţă, sau, mai rău, cineva a "comandat" un astfel de chestionar, de pe urma căruia românii, bărbaţii de acestă dată, după ce figurează printre cârnii lumii, ar trebui să fie şi cu "potenţa" la...pământ. N-am corespuns studiului şi a încheiat convorbirea ca o ...p...bip!...ă bleagă:

- Îmi pare rău, dar nu corespundeţi....

   Băi, puţică, poate să-ţi pară ţie rău, dar eu am motive, atunci când e să fie, de mare bucurie, ceea ce-ţi doresc şi ţie! Nu sunt eu taurul comunal, dar până la Viagra, să-ţi spun bancu' ăla, cu um moş de vreo 90 de ani, care, cât a fost tânăr, ducea o găleată plină cu apă atârnată de mândria sa. Ca să facă mişto de el, un zurbagiu îl întreabă:

- Bine, bine, tataie, dar acu' mai poţi?

- Băiete, aş mai duce, da' nu mă mai ţin picioarele!