Gata şi cu 2012! Unii vor spune că a fost un an ca toţi anii, alţii că a fost mai prost decât anteriorii, dar, cu siguranţă, vor fi şi câţiva care vor afirma că a fost un an bun şi că le-a mers din plin. Televiziunile difuzează de ceva timp retrospectivele lui 2012, dar, imparţiale după cum le este vrerea, fac scăpate unele evenimente, mai ales cele în care s-au făcut ele însele de cacao. Viaţa politică, de departe, este cap de afiş. Mie îmi vine greu să-i spun "viaţă". Balamuc, da. Hasna, da şi ar mai fi câteva "da"-uri, însă, la final de an, mă abţin să dau curs şi altor abjecţii verbale.
Din nu ştiu ce motive, cei mai mulţi dintre noi privesc la anul care trece (oricare ar fi fost) ca spre un călău, care a tocat la satâr 365 de zile din viaţa fiecăruia, secundă cu secundă. Sigur, când spui 365 de zile, acu', să mă ierte Dumnezeu!, n-or fi fi fost toate lapte şi miere cu miros de micşunele, dar dacă două, trei or fi fost mai împuţite n-are rost să umplem cu rahat tot calendarul. Cert este că, invariabil, fiecare dintre noi priveşte cu nădejde către Anul Nou, de la care se speră mai multă indulgenţă, mai ales de factură financiară. Am spus "factură"? O, vai mie, îmi cer scuze! Mă rog, intenţia mi-a fost de a spune că după standardizata urare de "sănătate, că-i mai bună decât toate", ar mai fi de luat în calcul şi ceva material pentru puşculiţe, căci, vorba aia: "Şi cei de pe Titanic au fost sănătoşi, dar dacă n-au avut noroc...s-a ales prafu' de averile lor".
Mai sunt semeni de-ai noştri care au aspiraţii mai "forţoase", dorindu-şi putere, cât mai multă putere. N-am să ascund faptul că şi eu o doresc! Nu tânjesc după ea, dar, uneori, ridic ochii către Cer şi spun: "Dă-mi Doamne puterea de a trece şi peste acest hop!" Că apar tot mai multe "hopuri", asta este, îngroş şi eu obrazul, căci, cu ochii pe sus văd mai rar hopul de jos. Nu ştiu - şi nici nu-mi pasă - ce fac cei ce şi-au dorit o putere ce i-a dus în faţa DNA-ului.
Dacă este să o iau pe cont propriu, la fiecare cumpănă dintre ani îmi doresc să-mi pot ţine cât mai departe de griji şi probleme familia. Nu ţintesc huzurul, ci bunul simţ, demnitatea umană, normalitatea, liniştea şi pacea în interiorul, dar şi în vecinătatea apropiată a clanului din care fac parte. Nu cred că este exagerat dacă la lunga mea listă de speranţe şi dorinţe aş mai adăuga încă una. Nu ultima, însă este aşa, mai generală, mai tricoloră şi mai naţională. Deşi are terminaţia 13, aş vrea ca în 2013 România să se bucure de mai multă şansă. Nu mă refer la cea de ordin politic, sau nu neapărat. Sper la acea şansă de a crede cu adevărat că nu suntem un neam de ocară, iar zicerea lui Petru Rareş să ne reunească sub acelaşi stindard: "Vom fi iarăşi ce am fost şi mai mult decât atât".
Prin urmare şi aşa deci, dragi prieteni, dragi vizitatori ai Aqvilei şi dragi cititori vă doresc ca anul 2012 să nu-l priviţi nici cu regrete şi nici cu ură, chiar dacă aţi avea să-i reproşaţi că a fost nedrept cu voi. Acceptaţi-l ca parte din viaţă şi mulţumiţi lui Dumnezeu că nu a fost veriga lipsă. Vine 2013, Anul cel Nou, tânăr, cu noi speranţe, cu alte aşteptări, cu alte 365 de zile, adică...încă o revoluţie. Vă doresc ca din prima secundă a Anului Nou să aveţi parte de sănătate maximă, baftă totală, realizări din plin şi fericire incomensurabilă! Dacă am omis ceva, să vă dăruiască Dumnezeu după cum merită fiecare!
LA MULŢI ANI!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.