România, aur şi tinichele

   Cu muncă şi inteligenţă, românii au dat iama prin aurul de peste graniţele între care ne ducem amarul de toate zilele. În ţara ceasurilor, bricegelor, a văcuţelor tărcate-n mov dar şi a băncilor, băncilor cu bani, confraţi de-ai noştri, din rasa celor despre care nu se ştia dacă mai există au ba, au „sustras” din vistieria Salonului Internaţional de Invenţii vreo 24 de medalii de aur, dintre care una a fost cea supremă, cea mai grasă şi frumoasă, a fost decernată pentru cea mai super extraordinară de fenomenală invenţie de la ediţia acestui an, un scaner (foto) pentru avioane. Asta se întâmpla la Geneva.

   Ceva mai À Côté, nici francezii n-au scăpat până n-au plătit tribut în aur României, la concursul Challenge International du Vin, care s-a desfăşurat la începutul lunii. Ei bine, întrecerea băuturii care se mai face şi din struguri, s-a desfăşurat în zona viticolă Bordeaux, adică acolo unde cazi pe spate, fără să fii matol, numai’ când spui …„vin de Bordo”, casa de vinuri Domeniul Coroanei Segarcea (or da şi ăştia o pipetă pentru reclamă?) i-a „uşurat” pe organizatori de două medalii de aur şi una de argint. Aşa udătură, mai zic şi eu!

   Aşadar, cazurile mai sus menţionate au adăugat ceva strălucire în cufărul României, un cufăr în care, de ceva vreme-ncoace, se tot adună recunoaştere şi notorietate internaţională. Dar, ca la orice medalie, există şi reversul, iar când spun asta nu mă refer la partea cu „Made in China”, ci la cea peiorativă, în care ţara noastră ţine de ceva vreme prima pagină a jurnalelor europene. Cu ultimele tinichele ne-am procopsit tot din Franţa, unde, spun autorităţile locale, au ajuns la limita inferioară a suportabilităţii şi la cea superioară a disperării din cauza unor conaţionali – clar că de-ai noştri, că nu de-a lor – au depăşit faza cerşitului insistent şi terorizant, dedându-se mai nou la acte de agresiune faţă de personalul din cadrul muzeului, ţineţi-vă bine!, Luvru. 

    Circa 30 – 40 de inşi, de regulă minori sau fete, care nu pot fi nici arestaţi şi nici caftiţi cu bulanu’, îşi fac veacul prin muzeu, nu cu ochii la Gioconda, ci pe portofele, celulare, lănţişoare şi alte obiecte de ispite pline, care pot fi ciordite rapid şi valorificate cu profit maxim. Sunt cunoscuţi de către personal, dar nu mai pot face nimic împotriva lor pentru că fac scandal şi se dedau la violenţă. Îi cred, pe cuvânt! Dacă nici noi nu cunoaştem comportamentul ţiganilor când îşi pun poalele în cap, atunci cine să-i ştie?

    Da, dar străinii nu ştiu, sau nu vor să ştie, iar toate oalele se sparg în capul nostru, al tuturor românilor şi uite cum o mână de lichele ne umple de…tinichele.