14 iunie 2011

Tir pe tiranii arabi. Cine trage?


   De la bun început vreau să-mi lămuresc poziţia de nealiniere la  niciuna din părţile angajate în odiosul şi tenebrosul război civil ce se desfăşoară de o prea lungă bucată de vreme între hotarele statului Marea Jamahiriye Arabă Libiană Populară şi Socialistă, sau, mai pe scurt, Libia. Nu pentru că aş fi insensibil sau indiferent la ceea ce se întâmplă acolo, în niciun caz. În fapt, nici nu ştiu ce anume se întâmplă cu adevărat. Am spus "cu adevărat", care nu are nicio legătură cu acel adevăr fabricat pentru mass-media, sau chiar de mass-media în sine. Nici despre acest Muammar al-Gaddafi nu ştiu mai multe decât că s-ar fi bătut pe burtă pe la chermezele de odinioară cu "odioşii" Ceauşescu şi Yasser Arafat, scoşi între timp în aut pe tuşa istoriei. Ăsta, Gaddafi, se încăpăţânează nu numai să trăiască (deşi încă-i crud, de nici 70 de anişori), ci să şi domnească (chestie pe care o face de prin 1969), în ciuda unor presiuni militare, politice, economice şi tot tacâmul de prin toate părţile, dar cu ceva parfum perfid şi cât se poate de capitalist.

   Când Tunisia a fost cuprinsă, tam-nisam, de febra schimbării, mărturisesc că n-am reacţionat prea evident, în sensul că nu mi-a sticlit nicio idee prin tărtăcuţă. În fond, ştiau bieţii oameni ce nu le-a mai convenit, nu? Nici nu se limpezise bine treaba prin prăfuiala celei mai nordice ţări africane căci, hopa!, s-a declanşat deranjul revoluţionar şi pe teritoriul scăldat de Nilul cu crocobauri, ţara guvernată de Ra nepieritorul, dar încăpută efemeric pe mâna de fier a lui Hosni Mubarak, care, din câte se părea, avea în gând să domnească cât toţi faraonii la un loc. A fost momentul în care mi-a-ncolţit întrebarea: "Măi, dar a dat boala lu' Calache printre arabi?", mai ales că, vorba lui Mark Twain, nici alte ţări de prin zona cu pricina nu se simţeau prea bine, inclusiv Iordania, un regat "cuminţel" şi destul de pro-american dacă este să discutăm franc. Aveam o stare de deja-vu istorică. Această prăbuşire asemănătoare pieselor de domino mă transferau în timp cu câţiva ani în urmă, atunci când "Lagărul de Est" al Europei a fost lovit de efectul scăpat de sub control generat de Gorbaciov. 

   De această dată, în lumea arabă, cine şi-a băgat codiţa? Cum de-o fi dat strechea-n ei brusc şi dintr-o dată, la mulţi ani distanţă după dispariţia cusută cu aţă albă a altui dictator temut, în speţă Saddam Hussein? După puţina mea pricepere militaro-strategică sau de psihologie umană, în momentul în care cei mulţi şi asupriţi aveau să simtă în nări miros de libertate socială, păi, cum să spun?, năvăleau de-a valma – efectul de turmă, zice-se - pe străzi şi prin coclauri, cu tot atâtea arme şi cu tot atâtea piepturi dezgolite în faţa gloanţelor ca şi acum, când nimic nu avea să prevestească marile schimbări politice.  Ete, fleoşc, probă de glumeţ! Cică "neprevestită". Da, poate pentru noi, prostimea, căci era clocită pe la „căşi” văruite în alb...oho!

   Bun, asta este şi nu trebuie să le ştim sau să le înţelegem pe toate. Noi să ne vedem de caşul nostru din colţul gurii, căci, dacă n-aţi simţit, şi pe la noi "interesele" altora ni le cam fukăie p-ale noastre, care, oricum, nu sunt şi ale lor câtuşi de puţin. Totuşi, când mi-a venit să scriu despre Libia, n-am făcut-o că mi-a năzărit cine ştie ce dragoste ancestrală sau vreo karmă rătăcită în cine ştie ce cotlon spiritual.  Motivul îl datorez unui e-mail, care conţinea câteva informaţii ce m-au făcut să ridic sprânceana stângă până am dat cu ea de freză, o freză mai înăltuţă, drept este. Nu mi-am pierdut minţile să bag mâna-n foc pentru veridicitate, însă, ca să fiu sincer, nici nu prea am motive să cred că adevărul a fost sută la sută mistificat. De ce? Păi, mi-am reamintit de numărul mare al româncelor căsătorite şi plecate în Libia, ce au părăsit o ţară depresivă pentru una unde călcau pe bogăţie şi nu ştiai apoi de ce le put picioarele.
Haideţi să vedem cam care era radiografia socială a unei ţări măcinată în prezent de un război suspect de enigmatic, nu înainte de a mă achita de o datorie morală faţă de cel care, se pare, este autorul de drept al materialului ce urmează şi în care nu am intervenit sub nicio formă. Articolul l-am regăsit pe site-ul domnului Ion Coja, fiind datat pe 16.05.2011:


Libia – Ce nu va fi publicat de mass media niciodata


Citeva despre dictatorul,insingerat Gadafi,care isi chinuie poporul.
- Poporul Libian primeste credit fara dobinda
- Elevii primesc salariul mediu acelei profesii,pe care o invata !!
-Daca cineva nu-si gaseste de munca statul ii da salariu plin ca si cum ar
lucra.
- Tinerii casatoriti primesc casa gratis de la stat.
- Orice tinar libian daca se inscrie la orice facultate din lume, primeste 2500 eu
de la stat plus intretinere + o masina.
- Masinile sint vindute la pret de fabrica.
- Libya nu are datorii fata de nimeni in lume.
- Invatamintul si spitalizarea sunt gratis.
- 25% din populatie are facultate.
- Pe strazi nu sint cersetori, toata lumea are locuinta.
- 15 centi costa o paine.
Deci e rau de tot.
Nu e de mirare ca Libia e o .
Gaddafi nu a fost de acord cu dobinzile mari aplicate de Banca Mondiala. Deci e
dictator.
Libya a fost o tara L I B E R A !

3 comentarii:

  1. Imi pare mult prea roz situatia libienilor... Nu stiu amanunte, insa aceasta societate ideala pare desprinsa din povesti... Este cert insa ca orice sef de stat care nu se supune masurilor si "indicatiilor" marilor puteri ale lumii vor fi eliminati intr-un fel sau altul din teatrul politic mondial. Sefii de stat care nu accepta jugul organismelor internationale gen Banca Mondiala, risca sa fie "inlocuiti" cu niste marionete... Subiectul este mult prea amplu si sensibil pentru a fi expus in cateva cuvinte aici... Ingrijorator este faptul ca oamenii nu realizeaza ceea ce se intampla la nivel mondial si ca in dosul stirilor expuse la tv exista un alt adevar... Imensa majoritate a populatiei refuza sa creada ca nu este altceva decat o masa de manevra... fiecare individ nu este altceva decat un instrument lipsit de umanitate pe care se mizeaza pana la epuizarea bilogica completa, pentru a intretine mecanismul inventat de marile puteri ale lumii...

    RăspundețiȘtergere
  2. De ce poporul libian se revolta daca totul este asa de bine ?

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.