VIZITAŢI, COMENTAŢI ŞI ADERAŢI LA ORICARE DIN GRUPURILE AQVILA (coloana din dreapta)

22 august 2013

Au murit trei morți


  Materie primă generoasă pentru mass-media românească, de care aceasta, presa, a profitat din plin pentru a ne intoxica full-time cu un spectacol grotesc.
   M-am străduit din răsputeri să evit orice contact vizual sau auditiv cu știrile de ultimă oră, care, după cum spuneam, au fost calate pe cei trei morți ce au murit prin decese diferite, dar, oricât am zapat în disperare telecomanda, toate posturile noastre de știri îngropau morți și dezgropau mizerii.
   În cap de listă a fost un ditamai rege (merge foarte bine și cu literă mică), secondat îndeaproape de un bulibașă zonal, după care, ăsta da regret, de o fostă glorie fotbalistică a României, Costică Ștefănescu.
 
  Creștinește și omenește, pentru răposații pomeniți: Dumnezeu să-i ierte! Atât. Restul ține de decența căreia i se mai spune bun-simț, dar care, iată, s-a transformat într-o țigăneală autentic de autohtonă.
   Deloc creștinește (totuși, omenește), dacă tot am fost siluit să fiu martorul, fie și sporadic, unor reportaje demne pentru premiul Cioclul cu ratingul cel mai barosan, am cochetat cu o suspectă și lăuntrică curiozitate: În fond, cine a fost Cioabă sta? Da, bun, a fost un autoproclamat rege. Mai întâi al țiganilor și apoi al rromilor (parcă se scria cu doi R), adică al unei etnii care, conform ultimului recensământ, ar însuma 3,3 % (puțin peste 600 de mii) din populația României, dar care, din câte am înțeles, nici măcar ăștia toți n-au făcut sluș la curtea regală ce tocmai s-a ciobit. Păi dacă pentru un suveran autoproclamat, semianalfabet, extrem de nereprezentativ și fără nicio contribuție de luat în considerare pentru țara asta, cu fo 20 de milioane dă oameni, au fost alocate zeci de ore de emisie, la toate televiziunile, mi se pare un act de o criminală nedreptate ca un fost mare fotbalist, cu zeci de convocări la echipa națională, să fie bocit doar câteva minuțele.
   Aș putea lua în calcul bafta că decesul unui pârlit de bulibață n-a suscitat un interes egal cu al încoronatului, că jar mâncam de atâta jale în șatre, însă nici nu pot trece cu indiferență peste ghinionul ca funerariile răposatului Cioabă să coincidă cu ziua de 23 august, văduvită sărăcuța, între timp, de importanța sa istorică. Parcă și văd scris cu roșu în calendarele viitoare: 23 august - comemorarea lui King Cioabă, mânca-v-aș.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu