La o "grădi"...românească

    Alinuţ, grupa mică, şi fratele său Ovidel, grupa mare, merg ţinându-se de mânuţe la grădiniţă, probabil de stat, căci părinţii nu sunt nababi. Pe drum se întâlnesc şi cu vecinica lor, Roxănica, încă netrezită  din somnul de peste noapte.

   Ajunşi la „grădi”, intră-n lumea lor candidă, de jocuri şi poveşti, îndată ce educatoarea îi preia cu dragoste, ca-n fiecare dimineaţă.

   - Bună dimineaţa, dragilor, spune zâmbind matern educatoarea Flori!

   - Mda, ‘neaţa, răspunde Ovidel, puţin cam cu curu’-n sus! Dai una mică, de-nceput?, întreabă apoi, uşor cam autoritar.

   - Ce să fie, scumpule, o ţuiculiţă de prună, o vodculiţă cu gheaţă şi lămâie sau un wisky, cel din care ai băut şi ieri?

   Alinuţ sare ca ars:

   - Nu-i mai da wisky! Ieri s-a îmbătat ca porcu’ şi s-a luat în dinţi cu tata. Mă durea în p...bip!...ă că se cafteau, da’ ăla bătrân, că multă minte n-are, s-a supărat şi nu m-a mai lăsat p-afară, să mă joc cu bunăciunea aia de Dorinuţa, care încă mai suge la suzetă.

   Surprinsă, educatoarea întreabă:

   - Da’ ce s-a întâmplat, Ovidel, de la ce v-aţi luat?

   - Păi, m-a întrebat ce am învăţat la grădiniţă, eu i-am spus că un cântecel, după care m-a pus să-i cânt şi lui. Când m-a auzit cu „Cine a pus cârciuma-n drum” i s-a pus pata, că ăla nu-i cântec pentru vârsta mea.

   Între timp, femeia de serviciu aduce un Martini cu trei măsline pentru Roxinica, un brandy de cinci stele pentru Ovidel, o palincă de pară din Maramu’ pentru Alinuţ şi un cocktail mai uşor pentru educatoare.

   Roxănica, ca-ntre fete, deh!, întreabă insinuant:

   - Ce-ai, fă, te dai la cură?

   - Nu, târfuliţă, mică, da’ am stat peste program cu directoru’, sus în cabinet. A scos bestia la bătaie cinci sticle de Murfatlar, puterea ursului, nu alta, şi după ce ne-am făcut muci, abia ne-am mai găsit chiloţii dimineaţă.

   - Cu nasolu’ ăla ai pus-o, fraiero? Se amuză Ovidel. Dădeai un telefon şi veneam, zbang!, ca tauru’, paraşuto, că ştii de ce sunt în stare.

Roxănica strigă după femeia de serviciu:

   - Mamaie, strecoară patru cafele şi un pachet de Dunhill. Vezi să fie d-alea light, să nu-mi paradească tenul!

   - A mea, strigă şi Alinuţ, să fie expresso, tare să crape inima. Să fie chiar dublu, că vreau să fiu în formă maximă.

   - Nebunaticule, da’-n ce te bagi, frate?, întrebă curios Ovidel.

   - Aş, un mizilic! Educatoarea de la grupa mijlocie. Are un pachet de „cubaneze” şi o sticlă de Havana.

   - Oho, marfă rară! Se minunează Roxănica.

   - Alea, da, sunt beton, dar ea, sărăcuţa, e cam naşpa. Femeia şnur, fără ţâţe, fără cur. Numa’ oase, să moară ce n-am avut!

   - Lasă, fratelo, că două, trei vânătăi dau bine la CV-ul de macho, persiflează Ovidel. Zici şi tu că te-ai mardit cu interlopii în club de fiţe.

   Dintr-o altă sală se aud strigăte, bătăi şi înjurături ca la uşa cortului. Calmi şi uşor nepăsători, cei trei, plus educatoarea, comentează:

   - Iar s-au îmbătat bulangiii ăia, de la „mijlocie”, remarcă Alinuţ.

   - De la ce s-o fi umflat fasolea-n ei?, se arată oarecum curioasă educatoarea Flori.

   - Roxănica îi lămureşte doct:

   - Aiurea! Curva aia de Zuzica se dă geloasă pe educatoarea Dora, cum că s-ar fi dat la piticu’ ăla blond, Sorinel, un pârlit fără lovele, da’ cu tat-su inspector în învăţământ.

   Se apropie ora când părinţii vin să-şi ia odraslele de la „grădi”. Pe ici, pe colo se cere câte un Tic-Tac contra mirosul de ţigări sau câte o ultimă gură de cafea contra mahmurelii.

   Copilaşii pleacă înspre case şi răspund laconic întrebărilor lipsite de originalitate ale părinţilor. Roxănica scotoceşte în ghiozdănel şi îi arată mamei sale ce a făcut azi, la ora de lucru manual.

   - Ce-s astea, un tirbuşon şi un dop ?

   - Da, mamă, dar e dop de Cabernet.