România lucrului prost făcut (1) - Trecerile pietonale, ţarcuri pentru vite

   Când şi când, se întâmplă să-mi pierd distinsa identitate şoferească în anonimatul bucureşteanului pentru care mersul pe jos face bine la sănătate şi la buzunare. Nu sunt un tip comod, sedentar sau gomos, numai că perimetrul meu de acţiune este mai pe lângă casă, preţ de câteva străzi de-a lungul şi de-a latul cartierului, avându-le cam pe toate cele necesare la o aruncătură de băţ.

   Totuşi – trebuie să o recunosc – experienţa pietonală poate fi extrem de intensă. Pe alocuri, cel puţin în Capitală, calităţile psiho-atletice (posibil să nu găsiţi cuvântul în DEX) sunt determinante. Dacă n-ai nervii tari şi abilităţile unui animal de pradă, lasă-te păgubaş şi stai acasă! Este musai să sari, să alergi, să te fereşti, să strângi din dinţi după fiecare înjurătură că te mişti ca melcul pe trecerea de pietoni, teoretic legal, adică pe verde, numai că vârsta, artrita, bagajele sau, pur şi simplu, un copilaş ţinut de mână ori în cărucior te transformă subit şi fără echivoc în inamicul numărul unu în ochii înroşiţi de ură ai taximetriştilor, ai dubiştilor sau ai şmecherilor cu numere bulgăreşti.

   De parcă nu ar fi fost îndeajuns, bucureştenii perpedes au parte şi de alte bonusuri: ţarcurile pentru vite. Puţin impropriu spus „ţarc”, dar nu am habar cum să definesc o asemenea tâmpenie. Ce cretin o fi gândit, ce tembel o fi aprobat şi cine ştie ce imbecil o fi plătit amplasarea acelor balustrade metalice în intersecţiile rutiere cu un trafic pietonal major, la care, başca!, trebuie luate în discuţie şi refugiile de tramvaie, cu tot volumul de călători pe care-l implică acestea.

Tecerea de pieteni de la Obor, dinspre Biserica Sf. Dumitru spre Kaufland. Fotografia este luată şi prelucrată de pe Google Maps, fără aglomeraţie, ca să înţelegeţi care-i schema cu...slalomul printre balustrade.

   N-am idee cât de răspândite sunt ororile astea prin oraş, dar să enumăr câteva locaţii: Colentina, Barbu Văcărescu, Băneasa, Ştefan cel Mare pe întreaga sa lungime. Pentru ca imaginea asupra nebuniei să fie completă, trebuie subliniat cu două linii şi culoare roşie că aceste balustrade - de regulă cromate, adică foarte scumpe – sunt amplasate în proximitatea zonelor comerciale de maxim interes local şi nu numai: Piaţa Obor, Piaţa Băneasa, hypermarket-urile Billa şi Kaufland sau în dreptul spitalelor Colentina, Grigore Alexandrescu etc.

   Dacă n-aţi trecut printr-o asemenea experienţă citadină, încercaţi să vă imaginaţi ce înseamnă ca pe puţin 40 de persoane, de pe ambele trotuare, să înceapă traversarea pe lăţimea „zebrei” de circa şase metri şi pe la mijlocul bulevardului să fie „dirijaţie”, precum vitele în staul, spre partea opusă prin nişte spaţii înguste, de aproximativ un metru, dispuse în „S”. Demenţă curată, fraţilor! Îmbrânceli, slalom cu trolere, sărit sau ocolit de garduri (scuze, ţarcuri), bătrâni dezorientaţi, copii plângând pierduţi de mame, înjurături şi suduieli pe toate limbile conlocuitoare, totul contracronometru, adică în fo 30 de secunde, atât cât ţine…verdele. Rezultatul confruntării cetăţean-pieton versus edil-tembel? Păi, zece inşi sănătoşi cu reuşita traversării în palmares, alţi zece cu ceva probleme pe la glezne şi şolduri (vânătaia de la ochi nu se pune), 20 au rămas între grilaje, ca-n Zona Crepusculară, un troler avariat şi abandonat, cinci kile de roşii la şapte lei cinzeci călcate în picioare şi două legături de ceapă import Olanda au luat locul unui splendit buchet de gerbere din mâinile unui domn ce tocmai şi-a recuperat pantoful dintre şinele tramvaiului.

Trecere pietoni Colentina. Foto: Google Maps.

   Nicăieri în lume nu am văzut aşa ceva! Ce inovaţie o fi şi asta, a cui o fi şi, repet nedumerirea, cine a aprobat o asemenea anomalie? Bun, hai să zicem că a fost primaru’ spălat pe creier (chestie perfect posibilă)şi după ce şi-a tras „dreptul” din comisioane, a plătit cu ochii-nchişi un proiect vârât cine ştie cum sub nas! Însă dacă s-a dovedit a fi o tâmpenie fără margini (dar cu balustrade), de ce n-a venit unu’ mai dăştept şi cu toate ţiglele pe casă să pună flex-ul pe nenorocirile alea de ţevi şi să degajeze trecerile pietonale?

   Da, ştiu, Iohanis n-are nicio treabă în piesa asta, dar dacă tot s-a lansat cu sloganul „România lucrului bine făcut”, îl împrumut pentru câteva secunde şi reamintesc edililor şi tuturor hahalerelor din Administraţiile locale că România este sufocată de treburi prost făcute şi pute de căcaturi kitschoase, făcute parcă în oftica cetăţeanului contribuabil.